miercuri, 31 martie 2010

Relatie cu muzica.

Acces in mine...
de mult nu am mai scris,
deaceea am decis,
sa nu fiu adesea descris,
ma ajuta,
muzica ma discuta,
asadar ,
pe ritmul egal,
ma simt bine,
stare buna vine,
acum urmeaza soloul,
canta ca folclorul,
multumita de gratia ei,
imi aplec capul,
vrei...
din nou intra in ritm,
simt harmonia tristetii,
invie in apusul vietii,
ma tot distrug ,
cuvinte cu "mult"
ma jeneaza ritmul,
ma atinge si suspina,
incet ma descrie,
simt ca devine.
amarul meu,
simtul meu,
ritmul meu.
al meu.
Fantezie ......

marți, 13 octombrie 2009

nu numai tu.

Intr-adevar simt o presiune, care imi strica toata ziua, nu ma pot linisti nici o clipa, ma simt parca as fii intr-un cerc vicios, in triunghiul bermudelor, sau nici nu stiu cum sa ma exprim din cauza asta. Parca nu mai pot respira, simt ca peste tot e doar praf si fum. Zici ca a fost al 3lea razboi mondial, la o plimbare de duminica nu vezi decat maxim 2-3 oameni pe stada care au iesit de la servici, fara chef, in ziua in care nu ar trebui sa lucreze nimeni, o biserica inchisa, caci deja nu mai conteaza nici acea duminica, care are un sens anume, comunicarea cu El devine cat mai slaba, nici nu iti poti imagina cat de multi oameni nepasatori traiesc, fara credinta si speranta. Un alt batran opreste un baiat, cui nu-i pasa de ce ii zice, numai hiturle date pe Utv, si saracu` om si el neavand pe nimeni trebuie sa isi spuna durerera, macar unui om cui nu-i pasa, daca altcineva nu-l baga in seama. Chiar devine inspaimantatoare lumea asta. Ca si copil nu prea vezi asta, dar asa deja cu mai mult de un picior si jumate trecute de granita Lumii de Sus, vezi deja alfel asta, te inspaimanta atata violenta, durere, fatalitate, vrei sa te intorci spre Lumea Piticilor, dar fara sens, nu vei reusi. Nu te mai chinui. Mai mult o sa iti distrugi viata, caci ca si adult cu ganduri de copil deja esti judecat, ca ai ganduri neserioase, si te condamna fara sa stie ce simti. Dupa parerea mea, lumea asta ar trebui sa fie un pic mai matura, caci degeaba esti un om bun, un adult, cu ganduri bune, caci totusi altii, care se cred atat de mari, si tari, te doboara la pamant. Ca ei au putere si tu nu. Aici vine vorba deja de acea unire, cand nu te apuci singur sa schimbi lumea, ca iti spun eu sigur ca nu vei reusi. Dar daca incepi cu macar o mica uniune de prieteni, familie, scoala, sau orice, ai acea sansa de a castiga, si a schimba. Macar in acea scoala, sau acel oras, sau chiar si tara. Dar daca nu incerci nici nu o sa reusesti. Caci monotonitatea de zi de zi, te face sa depinzi de alti, nu mai ai incredere in tine, si nici nu mai simti acea vointa de a face parte din lectia de mate, sau nici macar sa fii atent, parca esti doar un om din plastic, fara suflet, fara putere. Te desapesc asteptarile, ai ramas in urma, nu iti mai folosesti mintea, nu vrei sa te ridici de jos, ai ales sa nu mai crezi, te frusteaza si te streseaza incontinuu lucrurile fara sens, crezi ca nimeni nu are drept asupra ta,dar asta nu e adevarat. Nimicul tau, te face mai slab si din ce in ce mai rau. Vrei sa fii liber, ca sa nu te tina sinea ta in captivitate, dar fara sens incerci. Ti-a trecut timpul, nu mai privi in urma, deja sunt doar ploi triste, si oameni cu ganduri sinistre.Dar daca incerci sa crezi poate , impreuna cu toti cei care te-au ajutat, fara a privi in urma, cu speranta, nu conteaza daca ploua sau bate vantul, ei te vor ajuta sa treci/treceti peste asta. Si vei avea puterea sa mergi mai departe. Spune-le sa te ajute sa faci primul pas impreuna. Va va conta mult.

miercuri, 10 iunie 2009

adevar crud.

Profesori de liceu. Te doare capul de la atatia oameni nepasatori, care-ti distrug familia, fara ca sa-si dea seama ce au facut. Nici macar nu incearca sa candeasca pozitiv pentru binele tau. E absurd cat sunt de jalnici. Incat sa te invete, sa te coordoneze, sa-ti arate ce si cum e mai bine, ei cauta drumul care le place lor. Te distrug ca un copil rautacios un castel de nisip, de pe malul marii. In felul acesta ma adresez Tie,[am scris cu majuscula ca asa am invatat la ora-DOOM 2005] sa nu zic Dvs ca nu simt nevoia, caci m-ai facut sa trec prin momente de groaza, gandindu-ma ca voi sta toata vara legata cu un lant de 10 metrii , ca an nota de purtare 9, si nu-mi pot stapanii dorintele. Nu a fost chiar vina mea. Din tine lipseste increderea, si nu numa`. Crezi ca daca faci asta , vei fii mai bogat cu ceva?? Stai, ca nu stiu raspunsul, poate ca da.[dar iti spun ca nu] Iti va lipsi mult, n-o sa fie nimeni ca sa-ti linga curu. scuze pentru exprimare, asta a fost, si ai crezut ca te-a facut mare! Ai gresit, sper ca iti vei da seama , ce prostie ai facut, a fost vina ta! Hai, iesi, ca nu mai pot suporta. Crede-ma, ti-ai pierdut stralucirea! Ia te uita, ti-am ilustrat si calea, din parte mea, poti pleca, nici nu mai ezita, iti astept pierderea!

sâmbătă, 30 mai 2009

Praf.

  • Exist in tacerea noptii, in fiecare noapte de la capat o iau, incep sa urlu la ziduri, incerc sa-mi povestesc intamplari imaginare, doar ca sa adorm.
  • Creierul mi-e plin de praf, respir greu,si tu nu ma auzi, inima mea e sub o povara grea, nu poat scapa, caci nu am nici un motiv.
  • Stau in pat, pe spate, pe patul meu ruginit, greoi, dar simt, cum se inmultesc bataturiile vinetii, pe creierul meu, totul e din cauza vietii.
  • Tacerea ne astupa pe toti, vantul de la nord, aduce nori, care se nor descarca asupra noastra, pur si simplu, ne ploua in fata, peste chipuri, si ne spala.
  • In lumina neonului ma trezesc, este bizar tot ce se intampla, imposibilitatea tacerii, ne duce la boli ratate, si totul pare o eroare. Iar noi nerabdatori asteptam vindecarea.
  • Prieteni tradati in acea noapte, omorati cu sange rece, visele ne scapa de sub control, si fata imi arde, caci neonul e in cale.
  • Drumul excitant ma face sa tremur, placerea strabate calea, noaptea apare, ca o usoara anestezie, nu ma doare asa de tare.
  • Din nou apare, un cer nou, un pamant nou, cuvintele cresc una dupa alta, de ce? vocea ma asurzeste, trec printr-o supravietuire impotriva experientelor.
  • Imi coloreaza boala, tarmul calcaros, pare a fii un cancer mineral, asupra scoartei, si devasteaza pamantul.
  • Pare a fii o liniste nefireasca, si nu inteleg de ce, nici un foc de pusca nu se mai aude, zarea inroseste suprafata.
  • Clipele sunt deja calculate, apa stralucind se retrage, stralucind in bataia soarelui, si se aude din nou, dupa mult timp usor, cantecul orasului.
  • Sub iubirea mea secreta, nimeni nu mai tremura, fara frica ne-am deschis ochii, nu ne mai ascundem, caci se vede steagul alb, pe o teava de conducta, pusa.
  • Construirea noii personalitati va dura, dar in linistea profunda, ne vom apuca,si vom termina, pana cand soarele se va culca.
  • In capatul razei, goneste luna, ca sa putem termina lucrarea, dar neonul din fata mea, ma facut sa urlu la ziduri, din nou,ca stiu ca nu va fi, nici odata asa cum am scris mai sus.
  • Intunericul ma cuprinde, razele lunii nu le pot respinge, dispar incet, nici macar respiratia nu mi se mai aude, in aerul galben, zgomotul negru ma murdareste, si ca un robinet imi strange creierul usor.

luni, 18 mai 2009

the only moment

  • cursiv trece timpul, nedesavarsit de repede, paraca simti durere, cand vezi acul, trecand din nou, in fata numerelor.
  • nici nu stii, cat de mult iti va da, speranta si relevanta, macar apreciezi, si treci peste incet.
  • dar acel singur moment, te face sa zambesti, mult mai perfect.
  • starea de ebrietate, te chinuie, matele iti chiuie, si in voma te trezesti.
  • si iar revine, acel moment nedefinit, si totusi sclipit, iti aduce zambet pe buze, sa treci mai departe, cu si mai multe sticle.

sâmbătă, 11 aprilie 2009

margine

  • Clipe ce se topesc in amurguri violete, ganduri ce zboara in azur, zboruri frante, aripi chinuite, amintiri care te doboara, zile ce nu te ating, flori ce-si scutura corole, pasari ce triluri iti canta.
  • Franturi, franturi de imagini rasturnate intr-o uriasa oglinda, ecouri pe care nu le mai auzi, te intrebi unde si dece? Raspunsuri nu poti afla decat in tine, dar nu reusesti sa le gasesti.
  • Tristete goala cand totul parea atat de simplu, cand te credeai regina in univers, si te intrebi din nou de ce?
  • Marile dureri nu vin din suflet, marile dureri iti vin din creier, pentru ca nu iti explici de ce si te framanta gandului neimplinirii, gandul indiferentei si nu mai intrebi nimic, astepti...
  • Zilele vin si se duc, invartite in caruselul timpului, fara sa stii unde si cand. Viata ca o lumanare se scurge incet si trist...

miercuri, 11 martie 2009

nu a fost, ci va fi

si decat sa traiesti in prezent, tu cotrobaiesti in trecut, astepti nemuritor inplinirea dorintelor incapabile , dar degeaba! Trezeste-te odata la viata, si incearca a realiza ca intrun trunchi de copac in descompunere, nu mai exista viata, si casuta aceea din inima padurii, asteapta neincetat razele soarelui strecurate prin crengile copacilor inalti, vocea ciripitoare a pasarilor. Nu mai cauta trecutul intrun tablou pe jumatate descolorat, de pe perete. Lasa-te pe mana destinului, incearca sa crezi, ca totul va fi bine,si dorintele si visele necrezute, se vor indeplini in plina credinta,si va fi mult mai bine,stai linistit, o sa te caute, pe tine! O sa-ti ureze un drum bun si placut,el , despre cine ai crezut, ca plimbarea de nesfarsit, in padure la gonit, si n-a mai revenit, l-ai si uitat, si credeai ca e decedat. Dar in venele lui , sangele curge cu viteza de vant, timpurile grele si minciuna sa schimbat dintr-una, si sa suprapus increderea, Nu ura! Si inca ceva, incearca sa gasesti paralelitatea intre tine si lumea ta, crede-ma , se va scimba mult asa,... Viitorul iti aduce din nou ceva deosebit, negandit. Caci nici vantul nu e condus de un sofer ascuns, si frunza adusab de adierile reci ale primaverii vaste,nu au locul cetatenilor , nici macar aparte, e un loc departe... Ar trebui sa crezi in arte...

timpul

In noaptea pustie, Pe strazile intuecate Strigate se raspandesc , Alungare tacerii devine imposibil.. Se aude cat mai teribil. vazduhul secret ascunde.
Realitatea cruda nu te ajuta… Privirea iti alunga,viata e scurta, Gandul te omoara, Fara mila te lasa… Tineretea condamnata, Devine o supravietuire vasta, Pentru a lupta contra, Iubirea va conta. Sufletul plange, Si durerea blestemata,cere, Lacrimi si durere, Inimi devastate sunt in, Plina descarcare, Pierderea ma doare,
Si daca stiu k te voi pierde, Mai bine mor , Decat sa traiesc din regrete, Caci asa nu merge… A injunghiat Fapta lui e trecuta, fara speranta Condamnat pe viata, In celula vasta…

moartea

Vine,

Crivatul,

Si-ti ingheata sufletul,

Scarile spre nesfarsit ajung,

Dar in oceanul cumplit si lung, Strapungerea de adiere calda dar vasta, In misterul... sufocand, intunecand, omorand sinea, Ajunge la cadere, LiBERa, De pe perete , De pe acel perete, Al caderii libere...

forma de viata

Cauti punctul, de vedere,
spus in general,
de ce?
totul e ilegal!
si totusi,
te opui,
legii sau oricui.
Adolescenta,...
hmm, crestere nu poate fi spus,
pai, drama, s-ar putea numi.
In loc de zile bucuroase,
ne ocupam de lucruri generoase,..
Da, cam asa e viata ta,
dar in final,
te voi chema,
in lumea mea,
unde totu-i altceva,
asta-i diferenta...

raza

prieteni fara valoare,
e doar o eroare,
doar o simpla intrebare,
oare?
mai are rost?
increderea moare,
si scanteia de soare,
doarme,
ca un suflet pe vale...
atragand priviri increzatoare,
cu o simpla lucrare,
despre o floare.

vineri, 27 februarie 2009

aprindere

cat de sus eram odata,
pe o strada-ntunecata,
si daca n-ar fi fericirea asa de draga,
depasita-n lumea-ntreaga,
te-as uita din data.
dar privim adanc in suflet,
ma ajuti sa trec peste,
cu o noua foaie,
incerc a creea,
din nou, iubirea...

duminică, 22 februarie 2009

frica

Traiesc clipe cumplite. Va cer ajutorul. Scufita rosie nu e ceea ce credeam, nu e inocenta marmoreana din povesti. Inclin chiar sa cred ca scufita e un teribil criminal in serie, ce-si duce la indeplinire diabolicele planuri in padurea bunicii, si dorintele sexuale le satisface alaturi de asa zisul Lup salbatic si inspaimantator. Dar saracul , nici el nu mai rezista la tentatiile sado-maso ale scufitei...

nostalgie

O existenta in necunoscut, Tradusa de timpul neavut, Te-am avut si te-am pierdut… Cum s-a intamplat? De prezent eu am uitat, Spre viitor m-am indreptat, De tine m-am indepartat… Te vreau pe tine, inapoi, Sa fim impreuna, doi, Sa fim cum vrem doar noi, Sa asteptam sa vina viata de apoi… Te astept dar nu apari, Te astept in luna mai, Astept un semn din rai, Astept semnul vietii sa mi-l dai…

joi, 19 februarie 2009

sfarsitul visarii...

Dorinta de a ajuta, renasterea unei posibile iubiri,
Te franta ca un muget de copil,
Durerea te copleseste din plin,
Iar lacrimile trec la un drum nesfarsit...
Durerea ta cheama, te chema`n-darat,
Coplesirea de ea, iti aminteste de fat,
Trenul merge, fara oprire,
Bagaju-ti pleaca si nu mai revine,
Iar asteptarea devine, doar un gand de iubire...
Prietenii te lasa, te lasa suferind,
Magia nesfarsita te omoara din plin,
Amurgul romantic te cheama la moarte,
In final ajungi la destramare...
Acuzatia de insu-ti ,te impinge in soare,
Aminirea de el e doar o floare....

marți, 17 februarie 2009

waiting for...

Speranta este acea forta benefica, acea sclipire care apare in momentele intunecate ale vietii, aducandu-ne in suflete increderea de a continua, de a nu ne lasa prada deznadejdii. De fiecare data cand ne simtitm dezamagiti, tristi, dezorientati, speranta este prezenta in sufletele noastre, ne intinde bratele, iar noi ne agatam cu disperare de ea pentru a ne readuce bucuria in suflete. Atata timp cat reusim sa-i mentinem flacara vie, speranta ne ajuta sa invingem obstacolele vietii. Insa ce se intampla atunci cand ne punem toate sperantele in realizarea unui lucru si descoperim ca toate eforturile noastre au fost zadarnice, ca toate idealurile noastre s-au risipt, ca flacara sperantei s-a stins si apare deznadejdea? Ma intreb daca nu ar fi mai bine sa nu avem sperante, pentru a evita aparitia deznadejdii, pentru a nu simti durerea sufleteasca? Cum ar fi sa traim o viata fara speranta? O viata fara speranta este o viata fara idealuri, fara pasiuni, fara motivatii, o viata goala in care sufletul moare … Ne putem oare resemna cu moartea sufletului? Putem refuza acest dar al vietii?

luni, 16 februarie 2009

drama maturizarii

Auzim de mici expresii precum: "prima iubire nu se uită". Ne petrecem restul anilor aşteptând şi sperând să trăim acea iubire şi ne închipuim că o să vină, cu un mare "boom", ca în filme sau mai rău, ca în basme.De cele mai multe ori, mintea noastră de 14 ani se încăpăţânează să ne convingă de faptul că suntem în mijlocul unei iubiri adevărate, pentru care am putea chiar să renunţăm la dragostea părintească sau ajutorul prietenilor.La 16 ani ne trezim înconjuraţi de ceea ce sperăm să fie iubirea şi ne amuzăm de sentimentele pe care le încercam când eram "copii".....nu era dragoste şi oricum aveam nevoie de o persoană matură.....măcar de 18 ani...care să ne înveţe despre iubirea adevărată.La liceu descoperim alte implicaţii sentimentale dar de fapt nu ştim ce aşteptăm...."dramele" "maturităţii" nu sunt nici pe departe ce ne închipuiam...La un moment dat se întâmplă: ne trezim în mijlocul unui loc minunat, o oază de linişte şi de bucurie care ne inundă sufletul...şi atunci realizăm: am găsit ceea ce căutam de atâta timp.. era chiar în faţa noastră. Nu a venit cu un "bang", nu a fost adus de zâne, poate doar de ursitoare :).Ideea este că nu trebuie să ne facem idei preconcepute asupra dragostei, pentru că viaţa poate trece pe lângă noi. Nu trebuie să ridicăm în slăvi sentimente pe care nu le-am încercat. Nu trebuie nici măcar să ne prefacem, doar să iubim şi să dăruim din sufletul nostru.

miercuri, 11 februarie 2009

trust and hope

Fiecare doreste sa fie iubit. Aceasta abordare este gresita. Si acest lucru incepe inca din copilarie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate darui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasiva; el primeste de la parinti, de la frati, de la surori, de la oaspeti, de la straini, insa intotdeauna primeste. Prima experienta care se fixeaza in profunzimile inconstientului sau este aceea de a fi iubit. Problema apare pentru ca fiecare a fost copil, si poarta in sine aceasta dorinta de a fi iubit; nimeni nu are alt destin. Prin urmare, fiecare cere: "Iubeste-ma" si nimeni nu daruieste, deoarece partenerul a fost crescut in acelasi fel. Prin urmare, fiintele trebuie sa fie mereu atente ca acest accident aparut in copilarie sa nu se transforme in ceva aflat permanent in mintea lor. In loc sa cereti: "Iubeste-ma", incepeti sa iubiti. Uitati cu totul faptul de a primi; daruiti. Si va garantez ca veti primi foarte mult...

pain..

O fereastra de messenger cu Falling Hearts IMvironment nu e iubire. Nici macar :X, :*, nu sunt iubire.Poti sa ii spui "Te iubesc" inainte de masa si "Strang eu masa, puisor" dupa, nu e iubire. Poti sa il suni de 10 ori pe zi sa-l intrebi ce face, nu e iubire. Daca ii faci cadou un parfum de valoare("just because it's Sunday") nu e iubire. Daca il vezi intrand la duş si te innebuneste cu silueta lui si muschii „facuti”, nu e iubire. Daca abia astepti sa il vezi din nou ca sa faceti sex, nu e iubire. Daca faci sex cu el intre 20 si 80 de minute o partida, nu e iubire. Daca mergeti in oras la teatru nu e iubire. Daca pleci de nebuna la mare dupa el, doar sa il vezi acolo, nu e iubire. Daca il ajuti sa treaca peste cele mai grele momente din viata lui, nu e iubire.Si atunci?Atunci cand inchid ochii si el ma inconjoara cu fiinta si aura lui, apoi deschid ochii si tot nu vad nimic in afara de el, atunci stiu ca il iubesc. Daca imi spune cuvinte grele si eu vreau sa-l strang in brate, atunci il iubesc. Daca vreau sa fiu langa el pur si simplu, dar nu sunt si il las sa respire, il iubesc. Daca ma scol dimineata cu gandul la el, ziua imi merge in functie de ce privire imi arunca sau daca imi zambeste sau de ce imi spune, si seara mereu sunt melancolica pt ca nu e el langa mine, inseamna ca il iubesc. Daca eu nu sunt poet, dar ii scriu o poezie, s-ar putea sa il iubesc. Daca mi-as da cele doua picioare pentru fericirea lui, chiar daca nu e cu mine, atunci sigur il iubesc, dar asta va trece. Daca ii spun ca il iubesc si el ma refuza cu raceala, dar eu tot mi-as da sufletul pentru el, inseamna ca aveam dreptate. Daca vreau sa ii aflu temerile si greutatile in speranta ca le pot lua asupra mea ca el sa nu trebuiasca sa le care, il iubesc. Daca ma voi descoperi vreodata in totalitate, il voi iubi si ne vom consuma iubirea in rai (pentru ca acolo vom fi).

vineri, 30 ianuarie 2009

Feelings...

Am stat.Am stat mult in ultimele zile si m-am gandit urmatorul lucru:Pateaza iubirea?Initial zici... "Nu,cum sa pateze un sentiment?"Parerea mea...? Da,pateaza.La inceput nu se vede,esti prins in multitudinea de senzatii din jurul petei care ,insignifianta,parca nici nu exista.Un sentiment pur,cum vrei tu sa-i zici,te poarta pe "norisorii fabricii de fericire".Dar in acele momente de plutire,sincer,te gandesti vreodata ca s-ar putea sa ploua?Sa se scurga toata,picatura cu picatura,pana la urma ramanand pata care,numai nu se mai duce,nelasandu-te sa uiti ce bine era pe norisori si,evident,ce rau a fost cand s-a dus...
De ce am inceput sa ma gandesc tocmai la asta,la un lucru cu care n-am nicio tangenta la momentul de fata...Un raspuns extrem de simplu... de foame!
Rodia,presupun ca este fructul meu preferat.Bobite rosii,multe si gustoase.Nu cred ca m-as putea plictisi de gust,oricate as manca.Desi imi place de multa vreme,de vreo 2 ani am aflat,ramanand uimit cand s-a intamplat,ca rodia este fructul iubirii."Perfect",ma-am gandit si-am trecut mai departe.Acuma insa,gandindu-ma,istoria a ales perfect fructul care sa reprezinte iubirea.Sute de particele mici,unite perfect intr-una singura.Culoarea intensa a sentimentului si gustul pe care nu o sa-l uiti odata ce l-ai simtit.Nici nu se putea mai bine.Totusi,pentru a savura toate acestea trebuie sa te patezi.Trebuie sa-ti sacrifici pielea degetelor care,odata cu savurarea fructului se innegreste din ce in ce mai tare."Ciudat",te gandesti... "Dar adevarat"...

luni, 26 ianuarie 2009

Nu astepta fericirea

Nu astepta fericirea,caut-o.Nici de cautat nu ai prea mult pentru ca este inevitabil langa tine.Problema lumii contemporane sunt oamenii (nu mediul,nimeni,nu cauta pe cineva pe cine sa dai vina) care au devenit niste robotei fara scop in viata,condusi de problemele de zi cu zi.In toate fimele SF se spune ca robotii nu ar putea gandi ca noi,nu ar putea simti...dar noi ce am devenit intr-un final?Niste roboti condusi de un scop inexistent...Toate actiunile omului din ziua de azi se invart in jurul banului.Este o vorba:"banii nu aduc fericirea,dar o intretin foarte bine".Visavi de asta,putini sunt cei care apreciaza viata atunci cand au bani.Se inchid intre patru pereti cu o plasma de un metru jumate si putrezesc singuri in lumea "cutiei vorbitoare".Pana si peretii devin din ce in ce mai subtiri,precum personalitatea umana.De la fier-beton se ajunge la BCA,de unde mai este un pas si se ajunge la fragilul gips-carton.Majoritatea oamenilor au ajuns in aceasta stare,sunt transparenti,nu mai au personalitate.Nu isi dau seama ca partea buna a vietii se impleteste subit cu cea rea.Toti asteapta ca problemele sa se duca pe apa sambetei intr-un moment anume,nimeni nu isi da seama ca acest moment nu exista,sau isi dau seama prea tarziu..."mi-am irosit viata"...o parte nici macar nu stiu de ce...altii n-au idee ca s-a intamplat...dar,partea trista este ca cei mai multi nici nu ralizeala ca au(sau au avut) o viata...Cum ziceam,nu astepta ca totul sa devina roz,pentru ca tot timpul o sa fie si picatele...Gaseste partile bune in orice,adu-ti aminete ca traiesti,ca ai o familie,ca iubesti...banul nu poate cumpara niciunul din aceste trei lucruri fara de care viata nu are sens...

duminică, 25 ianuarie 2009

Inca o noapte nedormita.Alte ore petrecute numarand punctele de pe tavan.Cafea?Desigur!Tigari?Cum sa nu?Trebuie sa fim pregatiti de orice..Vise?Nu mersi.De astea ma pot lipsi.Nu vreau sa imi fac rau cu propria imaginatie.Prefer sa traiesc in realitate nu in vise.Azi stau treaza pentru ca nu pot dormi. Mereu visez aberatii, tampenii si idiotenii care nu-si au niciun sens.Eterna stare de oboseala psihica ce pare sa nu mai dispara,deja ii prea mult.Ma gandesc doar la iarna de pe peronu 2.Oameni fericiti ca se reintalnesc,bagaje lasate langa scara si fumul tigarii mele,un cerc vicios perfect.Eu plecam si tu ramaneai.Vroiam sa plec cat mai departe, fara sa ma indrept catre ceva anume. Doar sa stiu ca plec. Departe.Si cu tine.Dar iarasi ma rapune un gand rau <>.Te las in urma.Intr-un coltisor intunecat al inimii mele.Gandul asta ii o risipa de energie.Lumea a fost clar creata la betie.Daca nu de ce as mai sta eu inca treaza gandindu-ma la cacaturi,de ce as incerca inca sa imi mai motivez comportamentul si sa iti scuz tie greselile?Prezentul isi pierde sensul, imi place sa rascolesc prin trecut?Nu.Sunt doar obosita si incerc sa-mi pastrez aproape macar cateva suflete,dar nu merita.Gandurile mele se izbesc nostalgic de un zid, parca dorind sa dispara si sa moara odata cu luminile inerte ce se sting brusc,violent.Mi-e sila, lene si somn. Vreau acasa, serios, chiar vreau acasa .Nu mai imi gasesc nici macar forta sa iti urlu in fata sa pleci din mintea mea.Nici nu cred ca as putea sa te privesc in ochi.Lumina se aprinde.Usa se tranteste. Incepe inca o zi.
Esti doar o bucata de carne.Ce ai face daca ai muri maine? Clipele trec.Gandurile zboara intr-o miscare haotica.Ticaitul ceasului te asurzeste.In tine tipa sentimentul de oboseala.Te ridici,aprinzi lumina.E tarziu.Prea tarziu.Scoti o tigara din pachetul aproape gol.Fiecare fum iti gandila simturile.Scrumiera este plina.Pachetu este gol.Tic-tac.Ceasul suna.Este timpul sa te trezesti.Este timpul sa mori.Azi vei fi doar un alt cadavru care se va descompune.Azi vei mai umple un sicriu cu trupul tau fara energie. Azi este ziua in care vei muri.

Muzica intravenos

Te paleste.Pur si simplu te loveste o pofta de a absorbi notele muzicale ale unui solo de chitara legendar sau a unei voci cutremuratoare.Dai muzica tare,degeaba.Vrei muzica inauntrul tau,s-o simti,s-o traiesti,nu doar s-o asculti.Coardele chitarii iti mangaie sira spinarii,infrigurandu-te.Mai tare,mai tare,mai bine.Incepi sa te miri cum poate cineva da existenta unor asemenea sunete.Inchizi ochii,te reaxezi,uiti de tot si de toate,te lasi purtat de sunet,devii una cu el,te pierzi in magnificul univers al muzicii...

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

nedrept

Omg! Ce întrebare stupidă, auzi cate odată... tu crezi în asa ceva?? Da, este vorba de viaţa după moarte. Chiar, voi credeţi în ea?? Pentru ca eu da...Biblia spune: “Omul născut din femeie, are viaţa scurtă, dar plină de necazuri. Se naşte şi e tăiat ca o floare; fuge şi piere ca o umbră....Dacă omul odată mort ar putea să mai învieze...”-Iov. Mulţi dintre noi suntem provocati de aceasta întrebare,dar putem spune ca nimeni nu găseşte răspuns la aceasta. Căci nici nu stim ce se întîmpla după moarte, ca nimeni nu s-a mai întors după ce a murit. Dar totusi incetăm pur şi simplu să mai existăm? Este viaţa o uşă pivotantă prin care plecăm şi ne întoarcem pe pământ pentru a obţine în final măreţia personală? Toate persoanele se duc după moarte în acelaşi loc, sau în locuri diferite? Există cu adevărat raiul şi iadul, sau acestea sunt numai în mintea noastră? Cu toate că toţi vom fi înviaţi, nu toţi vom merge în rai. Fiecare persoană face o alegere în decursul propriei vieţi care va determina locul unde acea persoană va merge pentru eternitate. Biblia spune că noi toţi suntem sortiţi să murim o singură dată, după care va urma judecata. Aceia care sunt făcuţi îndreptăţiţi vor merge în cer pentru viaţa veşnică, însă necredincioşii vor merge în iad, pentru a primi pedeapsă veşnică. unii spun ca, iadul, ca şi raiul, nu este numai o modalitate de existenţă, ci şi un loc foarte real. Este un loc unde cei nedrepţi vor experimenta mînia lui Dumnezeu pentru eternitate. Ei vor avea parte de suferinţe emoţionale, mentale şi fizice, fiind afectaţi de ruşine, regret şi dispreţ.Viaţa pe pământ este un test – o pregătire pentru ceea ce va veni. Pentru cei credincioşi, aceasta înseamnă viaţa veşnică în prezenţa apropiată a lui Dumnezeu. Dar cum suntem noi făcuţi drepţi şi astfel să primim viaţa veşnică? Există o singură cale – prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos. Iisus a spus: “Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată...” . Mulţi deţin ca după moarte , cei îndreptăţiţi vor fii reîncarnaţii într-un alt trup sau poate animal. Asta oferă separantă multor oameni, căci dacă nu au făcut ceva în viaţa lor, atunci mai au o şansa în viaţa ulterioară. Totuşi, chiar şi cei care cred în reîncarnare admit faptul că marea majoritate a oamenilor nu îşi aminteşte de viaţa anterioară. Atunci cum putem învăţa din greşelile trecute dacă nu ni le putem aminti? Se pare că facem aceleaşi greşeli din nou şi din nou. Ţinând seama de rata greşelilor morale din istoria omenirii, avem oare vreun motiv să sperăm că, într-o viaţă viitoare, vom face lucrurile aşa cum trebuie? Asta nu o s-o aflăm doar după moarte, si chiar dacă se întampla acest lucru, nu putem sa le spunem.

vineri, 2 ianuarie 2009

genul rock

La intrebarea de "Ce gen de muzica iti place?" de la multzi oameni primim raspunsul , de "Mie imi place muzica rock!" dar multi dintre ei nici nu stiu ce inseamna cu adevarat genul acesta, poate ca numa le place cum suna ori sau prietenii lor asculta acele melodii.
Sa trecem la subiect, si in final sa va explic adevarata semnificatie a cuvantului/genului de muzica. Muzica rock este un gen muzical specific celei de-a doua jumătăţi a secolului XX şi secolului XXI. Instrumentele muzicale de bază pentru rock sunt chitarele electrice (varianta standard cu 6 corzi, cea cu 12 corzi şi chitara bas) şi bateria, însă în multe subgenuri întâlnim şi claviaturi (pian, orgă electronică, sintetizator) sau alte instrumente.Îşi are rădăcinile în rock and roll-ul anilor '50. A apărut prima oară prin combinarea muzicii country cu blues. Ulterior s-au adăugat şi elemente de rhythm and blues. De la început au apărut subgenuri, însă începând cu anii '70 aceste subgenuri s-au înmulţit şi mai ales s-au diferenţiat foarte mult. Astfel au apărut genurile punk, heavy metal, alternative rock şi altele, care la rândul lor au dat naştere unor subgenuri.Primii artişti care au abordat stilul rock and roll (sau rock 'n' roll) au fost afro-americani (Chuck Berry, Bo Diddley, Little Richard, Fats Domino). Imediat a apărut şi un val de albi, care au fost acuzaţi că au "furat" un stil muzical al negrilor şi l-au făcut "alb" (Bill Haley, Buddy Holly, Elvis Presley, Jerry Lee Lewis, Johnny Cash). Spre sfârşitul anilor '50, la concerte publicul a devenit mixt.Cântecele artiştilor ca Elvis Presley au ajuns peste Ocean, unde, în Marea Britanie, un nou curent a luat naştere: rock-ul britanic (british rock). Inspirat de rock and roll-ul american, rock-ul britanic avea să revoluţioneze muzica, prin formaţii ca The Beatles, The Who, The Yardbirds, The Animals, The Kinks sau The Rolling Stones. În S.U.A. apare un curent care va îmbina muzica rock cu aceea folk. Produsul rezultat, numit folk-rock, este reprezentat de Bob Dylan, The Byrds, Neil Young, Simon & Garfunkel, The Mamas & the Papas, Joni Mitchell, The Band. Următorul curent important din istoria muzicii rock este subgenul psihedelic si progresiv, printre reprezentantii genului psihendelic sunt si Jimi Hendrix si Pink Floyd,iar a progresivului este Frank Zappa. La mijlocul anilor '60, tot în Marea Britanie, apare hard rock-ul, din care se va desprinde mai târziu heavy metal-ul. Acesta s-a separat mai târziu de restul rock-ului, devenind o cultură individuală. Sunt de amintit Led Zeppelin, Alice Cooper, Deep Purple, Iron Maiden, AC/DC, Whitesnake, Scorpions. În anii '80 şi va dezvolta multe subgenuri, cum ar fi glam metal, power metal, speed metal, doom metal, gothic metal, symphonic metal, death metal, thras metal.
Punk rock-ul apare la finele anilor şaptezeci, ca un curent împotriva comercializării genului rock, dar şi ca replică faţă de muzica elaborată, adesea ermetică pentru publicul larg, a subgenului progresiv. Cele mai importante nume din primul val de punk sunt Sex Pistols, The Clash şi Patti Smith. Următorul val important din rock se numeşte new wave, care vine ca o variantă mai elaborată a muzicii punk. Este reprezentat de formaţii ca The Police, The Pretenders, Duran Duran sau Depeche Mode.În anii '80 apare termenul de "alternative rock" pentru a eticheta formaţiile care nu se încadrează în nici unul dintre genurile cunoscute de rock. Acest gen se va dezvolta mult în următoarele două decenii, când va da muzicii multe subgenuri, cum ar fi britpop, gothic rock, grunge, indie rock. Iar incepând cu anii '90, diversele genuri de rock existente au fost combinate cu alte genuri muzicale, făcându-şi astfel apariţia multe genuri hibride. Cam asa ar arata istoricul genului.Dupa parerea mea, dupa citirea acestui numit "eseu" fiind lung, si detailat, poti sa te bucuri ca ai aflat asa de multe lucruri, caci poate pana acum nu le stiai.

supradoza de concentrare

Concentrare. De o vreme incoace am ajuns sa constientizez cat de dependenti suntem, practic, de acest lucru/abilitate/credit bancar sau ce-o fi defapt.Observ, ca lipsa acestui factor, in ziua de astazi duce la o gramada de probleme si abureli, cum ar fi stresul, monotonia, depresia. Aceasta lipsa ne cauzeaza toate problemele la serviciu, la scoala, deoarece nu mai putem sa ne indeplinim sarcinile cum trebuie, o gramada de chestiuni nerezolvate ducand la o acumulare de probleme tratate superficial, deadline-uri nerespectate, concedieri si corigente, toate aceste repercusiuni acumulandu-se sub forma de stres asupra saracului nostru encefal. Absenta acestui factor duce, pe de alta parte, privind restul vietii cotidiene, la probleme la nivel de prietenii, relatii, activitati ce te relaxau deobicei, deoarece in lipsa concentrarii si a spiritului de observatie nu putem sa constientizam ca avem nevoie de ceva sa antreneze toate acestea si lasam totul sa treaca pe langa noi, nu ne bucuram de ceea ce ni se intampla si inevitabil se instaleaza monotonia, pentru ca, inconstient, ajungi la un stadiu in care nu mai poti face mai nimic pentru a redresa situatia, decat daca iti recuperezi miraculos toata puterea de concentrare si reusesti sa adopti o atitudine inovativa fata de toate aceste bucatele din viata ta.In cele mai rele cazuri, dupa neconcentrata mea parere, se ajunge daca lipsa concetrarii este atat de mare incat sa-ti afecteze si locul de munca si viata personala. Atunci ti se pare ca s-a prabusit pamantul sub tine, deoarece privesti in stanga, esecuri, privesti in dreapta, esecuri. Depresia ti se strecoara printre circumvolutiiunile creierului si printre aburii sufletului tau obosit deja. Depresia aduce cu sine, ciudat, constientizarea generala a problemei. Atunci iti dai seama ca ai nevoie de o supradoza de concentrare. Atunci te apuci sa faci chestii care sa rezolve aceasta problema, atunci te apuci sa intrebi in stanga si-n dreapta ce sa faci. Atunci devii disperat. Ajungi un om depresiv si disperat. Totul pentru un lucru ce l-ai scapat printre degete. Ceva atat de banal, usor de intretinut, dar care necesita doar si un pic de atentie.Dar nu te lasi, cauti in continuare ceva sa-ti redea concentrarea, acea supradoza vitala!Si is o gramada de metode de a face acest lucru, de exemplu: butonul "New post"...
 
căutare personalizată